Cand e vorba de mancare, fiecare dintre cei sapte copiii ai familiei Peters are felul sau preferat. Peter vrea doar lapte, nici prea cald, nici prea rece - doar el stie cum. Lucy vrea numai limonada de casa - doar se face foarte usor, nu? Pentru Jack, doar piureul de mere e bun, iar sa curete cateva kilograme zilnic chiar nu e mare lucru pentru domnul Peters. Gemenele prefera ouale - una le vrea fierte, cealalta prajite - iar daca doamna Peters le incurca, au ele grija sa-i dea de inteles cum e corect. Lui Jack, grisul cu lapte i se pare nemaipomenit - poti sa-l imparti si cu pisica. Iar pentru Mary Lou, painea facuta in casa - zi de zi - e tot ce poate fi mai bun.
Nu-i de mirare ca doamna Peters, desi e ajutata din plin de domnul Peters, ajunge intr-o zi la capatul rabdarii. Din fericire, e chiar in ajunul zilei ei de nastere, asa ca toti copiii ii pregatesc un cadou care se va dovedi o surpriza salvatoare pentru toata familia.
Amintind de povestile populare in care, pornind de la aspecte comune ale vietii, umorul si absurdul se impletesc pana la crearea in mod intentionat a unor situatii exagerate, neverosimile, „Cei sapte papa-lapte” ne vorbeste despre viata de familie asa cum este in realitate. Cu copii frumosi si buni, dar uneori capriciosi si neintelegatori, si cu parinti care fac tot ce pot de dimineata pana seara, dar uneori ajung la limita.
Nici copiii, nici parintii nu trebuie sa fie perfecti, ne spune aceasta carte in versuri calde si ritmate - trebuie sa ne acceptam unii pe altii, cu iubire si intelegere, asa cum suntem.
"Se supara mamica, oare? Nu… Era foarte rabdatoare. Cand vedea cana pe podea, O noua portie facea. Lua sticla de pe raft indata Si chicotea, vag amuzata: — Poftim, ce papa-lapte este Dragul meu Peter din poveste."
Traducere de Florin Bican C
MARY ANN HOBERMAN (n. 1930) este o scritoare americana, autoare a numeroase carti destinate copiilor de gradinita sau scoala primara, fondatoare a unei trupe de teatru pentru copii, „The Pocket People” si a unui grup care promoveaza poezia prin lecturi publice, „Women's Voices”. A fost rasplatita cu National Book Award in 1983 si Poetry for Children Award in 2003 din partea „US National Council of Teachers of English”.
"Am stiut ca am sa fiu scriitoare inca dinainte de a sti sa scriu si sa citesc. Cred ca aveam cam patru ani cand am inteles prima data ca povestile si cartile care imi placeau atat de mult sunt facute de oameni adevarati, cu nume adevarate. M-am hotarat ca atunci cand voi fi mare sa scriu si eu povesti care sa fie publicate intr-o carte. Dar in acelasi timp, nu voiam deloc sa fiu mare si nici macar sa-nvat sa scriu! Asa ca am inceput sa compun in capul meu povesti, poezii si cantece pe care mi le spuneam singura sau fratelui meu mai mic." (Mary Ann Hoberman)
