Matematica este pretutindeni in jurul nostru si o intalnim chiar si in cele mai neinchipuite locuri si feluri! O descoperire pe care o face zilnic Filo, un baietel in varsta de opt ani, cu dinti ca de hamster si mainile mereu pline de plastilina si carioca, curios si voios, intr-o perpetua confruntare cu scoala si invatatoarele, un adevarat explorator al lumii. Este insotit in aceasta aventura de bunicul sau, profesor de matematica pensionat, care nu a pierdut insa obiceiul de a pune intrebari. Ambii adora sa-si faca de lucru in bucatarie si sa vorbeasca vrute si nevrute. De ce sunt 10 cifre? Cati iepuri avea Fibonacci? De ce nu se poate imparti la zero? Este adevarat ca florile si cochiliile urmeaza legile matematicii? Pitagora cum si-ar imparti cu prietenii tabletele de ciocolata?
O fermecatoare naratiune despre matematica, spusa in cuvinte simple, ancorata in realitatea zilnica, pentru a trezi si stimula curiozitatea si creativitatea celor mari si celor mici.
- Poti ghici ce am visat? i-a mormait bunicului, din fata canii sale cu lapte, aburinda. Am visat ca sunt Pitagora! Si spunand aceasta lasa sa se inteleaga ca il facea partial responsabil, cu toate prelegerile lui despre matematica!
- Ei bine, tot de cineva important vorbim! a raspuns bunicul, ca sa il consoleze.
- Bunicule, dar vrei sa il compari pe Zorro cu Pitagora?
- Nu, nu, nici pomeneala... vreau doar sa spun ca si Pitagora a fost o persoana importanta si faimoasa.
- Poate ca o fi important, dar faimos cu siguranta nu; daca e faimos, atunci de ce, pentru carnaval, toti copiii se deghizeaza in Zorro si niciunul in Pitagora?
